Fenomen uitat si apoi inviat

Nu demult, bateam stadionul din cartierul care spumega de istorie, de momente triste si vesele, de betii, de batai, de politie. Dintr-o data, maturizarea si griul parca si-au pus amprenta asupra mea si am uitat de aceste clipe. Si am tot lipsit din aceasta lume.

Anul acesta insa, in mintea mea s-au derulat toate zilele acelea din adolescenta, toata adrenalina traita in timpul unui meci de fotbal.

Este un fenomen. Un fenomen al fotbalului romanesc. O echipa de traditie, o echipa ce trezeste in mine sentimente multiple. Este poate o anomalie aceasta iubire a mea pentru fotbal, insa muzica si fotbalul sunt rupte din Rai.

Echipa aceasta este un spirit. Este un mod de viata. Am realizat asta curand, dupa ce uitasem trairile frumoase. Trairile care au renascut in mine, in urma realizarilor din ultimul an. Am reinceput sa ma bucur ca un copil mic, am reinceput sa am insomnii dupa fiecare meci important, indiferend daca a fost sau nu castigat.

Ma bucur ca sentimentul a inviat. Ma bucur ca iubesc aceasta echipa. Ma bucur ca e prezenta in sufletul meu.